Încă de mic copil – 9 ani – am practicat meseria de agent de vânzări, spus aşa mai frumos. Părinţii mei, care au o croitorie unde fac perniţe pentru scaun, vindeau marfa în vechituri la noi în oraş, în Baia Mare şi alte zone din apropiere. Pe mine mă duceau aproape mereu cu ei, să am grijă de perniţe când ei merg la o cafea sau să-i ajut cu vânzarea, sau pur şi simplu să nu mearga tati singur. Aşa am...

Cum stai cu atitudinea? Eu personal m-am surprins acum câteva zile făcând ceva incredibil: am fost pesimist! Am lucrat la un proiect şi progresam, când deodată am întâmpinat un obstacol, care după calculele mele de atunci mi-ar fi luat foarte mult timp şi energie să îl trec. Primele cuvinte pe care le-am rostit, binenţeles au fost “Normal, numai mie îmi merge prost!” STOP! Cine a zis asta? Chiar eu, cel care...

,Astăzi o scriu despre un alt mod de gândire, voi scrie o poveste pe care nu eu am inventat-o, în mare parte câţiva dintre voi aţi auzit-o deja dar niciodată nu s-a auzit povestea completă şi acuma am s-o scriu. Este vorba despre doi tineri Ion şi Gheorghe, ei copilăresc împreună într-un sat. Amândoi visează să le arate părinţilor ca atunci când ei vor creşte vor duce o altă viaţă, una mai bună. Cum spuneam, ei cresc...

Mulţi spun asta, dar nu era mai bine. Atunci aproape toţi românii aveau un loc de muncă, e adevărat, dar nu e tot una dacă lucrezi ca şi sclav al comunismului sau dacă lucrezi ca şi sclav al democraţiei. Am o întrebare pentru tine, ce este mai rău? Să stai cu faţa înfiptă în noroi, într-una din anii trecuţi ai României, cu o cizmă în ceafă, fără să ai posibilitatea să te ridici şi să faci ce vrei cu viaţa...

Hei! Să nu laşi niciodată pe cineva să-ţi spună că nu poţi să faci ceva. Nici măcar pe mine. Da? Dacă ai un vis trebuie să-l aperi. Dacă oamenii nu pot să facă ei înşişi un lucru o să-ţi spună că nu eşti nici tu în stare să-l faci. Dacă vrei ceva, te duci şi-ţi iei. Punct.